12 noiembrie 2026

Cancer ovarian: simptome, cauze, diagnostic și tratament

Cancerul ovarian este o formă de cancer care se dezvoltă la ovare și poate avea evoluții și manifestări diferite.

Termenul tumoare ovariană nu înseamnă însă automat cancer: există mai multe tipuri de tumori ovariene, unele benigne, altele cu potențial malign și altele maligne (canceroase), fiecare cu particularități care influențează diagnosticul și tratamentul.

În multe cazuri de cancer ovarian simptomele sunt discrete, ușor de trecut cu vederea, sau nespecifice: pot semăna cu manifestările unor alte afecțiuni ginecologice, urinare sau digestive. De aceea, boala este adesea diagnosticată târziu, când deja a avansat: în România peste 70% din cazurile de cancer ovarian sunt diagnosticate în stadiile III și IV*.

Stabilirea diagnosticului și alegerea tratamentului depind de tipul tumorii, stadiul bolii și particularitățile fiecărei paciente. Diagnosticul de certitudine presupune corelarea informațiilor clinice, a investigațiilor imagistice și de laborator cu rezultatul histopatologic.

La Băneasa Hospital evaluarea pacientelor cu afecțiuni ovariene se realizează în cadrul Centrului de competență ginecologică și senologică, iar cazurile de cancer ovarian sunt analizate în Comisia Multidisciplinară, care reunește specialiști din mai multe domenii și are rolul de a stabili strategia terapeutică potrivită pentru fiecare pacientă în parte.

Pe scurt:

  • Nu orice tumoră, chist sau alt tip de leziune ovariană înseamnă cancer la ovare.
  • Diagnosticul de certitudine se stabilește pe baza analizei histopatologice a țesutului suspect obținut prin biopsie sau în timpul intervenției chirurgicale, după caz.
  • După clarificarea diagnosticului, medicii evaluează în ce stadiu se află cancerul ovarian. Procesul de stadializare este esențial pentru stabilirea planului de tratament.
  • Planul de tratament al cancerului ovarian poate cuprinde, după caz: intervenție chirurgicală laparoscopică, robotică sau prin abordări chirurgicale complexe, chimioterapie, terapii țintite, radioterapie sau terapii adaptate profilului molecular al tumorii.
  • La Băneasa Hospital planul de tratament personalizat este stabilit în Comisia Multidisciplinară (Tumor Board), unde fiecare caz este analizat de specialiști în ginecologie oncologică, oncologie medicală, chirurgie, imagistică medicală, anatomie patologică și alte domenii, în funcție de complexitatea situației clinice și particularitățile pacientei.

Din acest articol vei afla:

Ce este cancerul ovarian?

Alți termeni utilizați pentru cancerul ovarian:

  • cancer la ovare;
  • carcinom ovarian;
  • neoplasm ovarian;
  • tumoră malignă a ovarului.

Ovarele sunt două organe gemene ale aparatului reproducător feminin, situate de o parte și de alta a uterului. Au două funcții principale: produc ovocite (care apoi se transformă în ovule), esențiale pentru reproducere, și secretă hormoni – estrogenul și progesteronul – importanți pentru reglarea ciclului menstrual și funcția reproductivă.

O tumoare ovariană apare când celulele din ovar se multiplică anormal și formează o masă de țesut. O formațiune benignă nu este canceroasă și de obicei nu invadează țesuturile din jur și nici nu se răspândește la distanță. O tumoare malignă este formată din celule canceroase care înmulțesc necontrolat, pot invada țesuturile învecinate și se pot răspândi în alte zone ale organismului, unde formează metastaze.

Termenul cancer ovarian sau neoplasm ovarian malign nu desemnează o singură boală. Există mai multe tipuri de cancer ovarian, cu particularități biologice și evoluție diferite, în funcție de celulele din care provin.

Care sunt principalele tipuri de cancer ovarian?

Cancerele ovariene sunt împărțite în mai multe categorii, în funcție de tipul histologic al tumorii (adică de tipul celulelor de proveniență).

Principalele categorii de tumori maligne ale ovarelor sunt:

  • Tumoră epitelială – se dezvoltă din celulele țesutului care acoperă ovarele. Este cea mai frecventă categorie de cancer ovarian și cuprinde mai multe subtipuri.
  • Tumoră a celulelor germinale – se dezvoltă din celulele responsabile de formarea ovulelor. Este un tip mai rar, care apare cu precădere la paciente tinere.
  • Tumoră stromală – provine din țesuturile ovarelor care produc hormoni. Este categoria cel mai rar întâlnită.

Tipul histologic al tumorii influențează evoluția bolii, prognosticul și alegerea tratamentului. Cancerul ovarian se manifestă diferit față de alte cancere ginecologice, cum ar fi cancerul de col uterin, deoarece are origini, evoluție și implicit opțiuni terapeutice diferite.

Care sunt simptomele cancerului ovarian?

De foarte multe ori cancerul ovarian nu are manifestări clare în stadiile incipiente. Când apar, simptomele pot fi ușor de trecut cu vederea și nespecifice. Uneori se pot confunda cu manifestările unor afecțiuni digestive, urinare sau ginecologice benigne și pot fi puse pe seama unor probleme obișnuite.

Printre simptomele care pot apărea se numără:

  • balonare persistentă sau senzația de abdomen umflat;
  • senzația că te-ai săturat după ce ai mâncat foarte puțin;
  • lipsa poftei de mâncare;
  • indigestie frecventă;
  • dureri persistente în zona abdomenului sau pelvisului;
  • greață;
  • constipație sau diaree;
  • urinări frecvente sau senzația de presiune pe vezica urinară;
  • oboseală persistentă sau stare de slăbiciune;
  • scădere inexplicabilă în greutate;
  • modificări ale ciclului menstrual;
  • sângerări vaginale neobișnuite, mai ales după menopauză.

Aceste manifestări nu indică automat prezența unui cancer ovarian și pot avea diverse alte cauze. Persistența, agravarea lor sau asocierea mai multor simptome constituie însă semnale de alarmă.

Când trebuie să mergi la medic?

Un singur simptom nu înseamnă că este vorba despre cancer ovarian. Balonarea, disconfortul abdominal, modificările tranzitului intestinal sau nevoia frecventă de a urina pot avea numeroase alte cauze, inclusiv afecțiuni benigne.

E bine să mergi la ginecolog pentru o evaluare medicală dacă ai simptome dintre cele enumerate mai sus care:

  • sunt noi și neașteptate, altfel decât manifestările pe care le ai în mod obișnuit;
  • persistă și nu se ameliorează în timp;
  • reapar frecvent sau devin mai intense;
  • se acumulează mai multe în timp;
  • nu au o explicație evidentă.

Aceste manifestări pot fi legate de un cancer ovarian sau pot avea diverse alte cauze, iar simpla lor prezență nu stabilește diagnosticul. Medicul ginecolog le evaluează, identifică potențialele cauze și, dacă este nevoie, recomandă investigații pentru stabilirea diagnosticului.

Care sunt cauzele cancerului ovarian și factorii de risc?

În majoritatea cazurilor nu se poate identifica o singură cauză care să fi dus la apariția cancerului ovarian. Boala se produce prin acumularea unor modificări genetice ale celulelor, care încep să se înmulțească haotic, iar riscul de apariție este dat de anumiți factori genetici, hormonali, reproductivi și de alte particularități individuale.

Prezența unor factori de risc crește probabilitatea de apariție a cancerului ovarian, dar nu înseamnă că boala se va dezvolta în toate cazurile.

Factori care pot crește riscul de cancer ovarian

Principalii factori de risc sunt:

  • Vârsta – riscul de cancer ovarian crește odată cu înaintarea în vârstă. Cele mai multe cazuri apar după menopauză.
  • Istoricul familial – existența unor cazuri de cancer ovarian sau mamar în familie poate crește riscul.
  • Mutațiile ereditare BRCA1 și BRCA2 – aceste modificări genetice pot crește semnificativ riscul de cancer ovarian; în plus, sunt asociate și cu un risc crescut de cancer mamar.
  • Sindromul Lynch – această afecțiune ereditară este asociată cu un risc crescut pentru mai multe tipuri de cancer, inclusiv ovarian.
  • Istoricul reproductiv și hormonal – de exemplu lipsa unei sarcini sau utilizarea terapiei hormonale după menopauză poate crește riscul apariției bolii.
  • Endometrioza – este asociată cu un risc crescut pentru anumite subtipuri histologice de cancer ovarian.
  • Supraponderalitatea și obezitatea au de asemenea risc crescut de cancer ovarian.

Importanța fiecărui factor poate varia în funcție de tipul și subtipul de cancer ovarian. De exemplu, asocierea dintre endometrioză și cancerul ovarian este mai relevantă pentru unele subtipuri decât pentru altele.

Prezența unuia sau mai multor factori de risc nu înseamnă neapărat că persoana va dezvolta cancer ovarian.

Pe de altă parte, cancerul ovarian poate apărea și la femei care nu prezintă factori de risc cunoscuți.

Cum este diagnosticat cancerul ovarian?

Diagnosticul de cancer ovarian este un proces etapizat, în care medicul corelează informațiile obținute din consultație, examenul clinic, investigațiile imagistice, analizele de laborator și examinarea histopatologică. Toate datele trebuie analizate împreună, deoarece nici simptomele, nici rezultatul unei singure investigații luate izolat nu pot duce la stabilirea diagnosticului de cancer ovarian.

Procesul de diagnosticare necesită parcurgerea mai multor pași.

Consultația și evaluarea ginecologică

Evaluarea începe cu discuția despre simptome și istoricul medical. Medicul ginecolog trebuie să afle:

  • când au apărut simptomele și cât de frecvente sunt;
  • dacă manifestările sunt altele decât cele obișnuite și ce anume s-a schimbat;
  • antecedentele medicale și intervențiile chirurgicale;
  • istoricul reproductiv și hormonal;
  • dacă există cazuri de cancer ovarian sau mamar în familie;
  • rezultatele investigațiilor anterioare și istoricul medical general.

De obicei consultația este urmată de un examen clinic și ginecologic pentru identificarea eventualelor modificări care necesită investigații suplimentare.

Ecografia și investigațiile imagistice

Ecografia transvaginală este necesară pentru evaluarea formațiunilor anexiale (ovariene). Investigația furnizează informații de bază despre localizarea, dimensiunile și caracteristicile formațiunilor și poate ajuta la diferențierea între leziuni cu aspect benign și cele care necesită investigații suplimentare.

După caz, medicul poate recomanda și alte investigații imagistice:

  • CT – tomografia computerizată ajută la evaluarea extensiei bolii în abdomen și pelvis și la planificarea tratamentului;
  • RMN – investigația cu rezonanță magnetică poate oferi informații suplimentare despre caracteristicile formațiunii și relația ei cu structurile din jur;
  • alte investigații imagistice – pot fi recomandate în funcție de suspiciunea clinică și de rezultatele obținute până în acel moment.

Imagistica are un rol important atât în identificarea caracteristicilor formațiunii ovariene, cât și în evaluarea extinderii bolii.

Markerii tumorali CA-125 și HE4

Markerii tumorali sunt anumite substanțe care pot fi măsurate în sânge și care, în unele situații, pot furniza informații utile pentru evaluarea unei formațiuni ovariene.

  • CA-125 este markerul seric cel mai utilizat. Un nivel crescut poate apărea în cancerul ovarian, dar și în alte afecțiuni, inclusiv unele boli benigne; de aceea, un CA-125 crescut nu înseamnă automat cancer ovarian.
  • HE4 (Human Epididymis Protein 4) este un alt marker care poate fi utilizat în evaluarea tumorilor ovariene, împreună cu alte informații clinice și imagistice.
  • ROMA (Risk of Ovarian Malignancy Algorithm) combină valorile CA-125 și HE4 și ține cont dacă pacienta se află sau nu la menopauză pentru a estima probabilitatea ca formațiune ovariană (masă anexială, în termeni medicali) să fie malignă. Rezultatul trebuie interpretat împreună cu evaluarea clinică și imagistică și nu constituie nici un test de screening, nici o metodă de diagnostic de sine stătătoare.

Diagnosticul histopatologic

Examinarea histopatologică este esențială pentru diagnosticul de certitudine. Analiza unei probe de țesut permite identificarea celulelor tumorale și stabilirea tipului histologic al tumorii, informații importante pentru alegerea tratamentului.

În funcție de situația clinică, proba poate fi obținută prin biopsie sau în timpul intervenției chirurgicale. Interpretarea rezultatelor trebuie făcută de un medic anatomopatolog cu experiență în patologia ginecologică, deoarece este extrem de importantă pentru stabilirea cu precizie a diagnosticului. Află mai multe detalii despre Centrul pentru diagnostic de certitudine de la Băneasa Hospital.

Testarea genetică și moleculară

Testarea genetică și moleculară poate fi indicată pentru a completa diagnosticul și evaluarea cancerului ovarian. În funcție de tipul tumorii și de contextul clinic, pot fi analizate:

  • BRCA1 și BRCA2 – pentru identificarea unor modificări ereditare și/sau ale țesutului tumoral;
  • alți biomarkeri relevanți pentru anumite tipuri de cancer ovarian;
  • anumite modificări moleculare care pot da informații utile pentru alegerea tratamentului.

Pe baza acestor rezultate medicii pot alege terapii specifice, adaptate profilului tumorii, iar în cazul modificărilor ereditare pot evalua mai bine riscul pentru familia pacientei.

Există un test de screening pentru cancerul ovarian?

În prezent nu există un program de screening pentru cancerul ovarian.

La femeile fără simptome și fără risc crescut cunoscut, nici ecografia transvaginală, nici determinarea CA-125 nu sunt recomandate ca metode de screening de rutină, deoarece nu s-a demonstrat că reduc mortalitatea prin cancer ovarian.

Femeile cu risc ereditar crescut de cancer ovarian este bine să meargă periodic la control ginecologic. Un istoric familial important de cancer ovarian sau mamar, prezența unor mutații BRCA1/BRCA2 ori existența sindromului Lynch poate necesita evaluare genetică și o abordare personalizată, recomandată de medic.

Faptul că nu există un test unic de screening nu înseamnă că simptomele sau modificările neobișnuite trebuie ignorate. Manifestările persistente, neașteptate sau îngrijorătoare trebuie evaluate medical.

Care sunt stadiile cancerului ovarian?

La orice tip de cancer stadializarea arată cât de extinsă este boala în organism la momentul diagnosticării.

Pentru cancerul ovarian se utilizează sistemul de stadializare FIGO, elaborat de Federația Internațională de Ginecologie și Obstetrică. Alternativ, poate fi utilizată și clasificarea TNM, care descrie extinderea tumorii (T), afectarea nodulilor/ganglionilor limfatici (N) și prezența metastazelor la distanță (M).

Stabilirea stadiului se bazează pe informațiile obținute prin investigații imagistice, evaluarea chirurgicală și examinarea histopatologică, după caz. Identificarea stadiului cancerului este importantă pentru medici în alegerea strategiei terapeutice și la estimarea prognosticului (a evoluției bolii în timp).

Clasificarea FIGO a cancerului ovarian cuprinde patru stadii principale, numerotate de la I la IV, fiecare cu substadii care descriu mai amănunțit extinderea bolii.

Cancer ovarian stadiul I

În stadiul I cancerul este localizat în unul sau în ambele ovare ori în una sau amândouă trompele uterine, fără să depășească aceste structuri. În funcție de caracteristicile tumorii, stadiul I este împărțit în mai multe subcategorii, care țin cont – printre altele – de integritatea capsulei ovariene, suprafața ovarului și prezența celulelor maligne în lichidul abdominal sau în lavajul peritoneal.

Cancer ovarian stadiul II

În stadiul II cancerul s-a extins de la ovar sau trompa uterină către alte structuri din pelvis. Boala este localizată în interiorul pelvisului.

Cancer ovarian stadiul III

În stadiul III cancerul ovarian s-a extins în afara pelvisului, în zona peritoneului abdominal, și/sau există metastaze în ganglionii limfatici retroperitoneali, adică cei din spatele cavității abdominale. Extinderea peritoneală poate fi microscopică sau poate consta în leziuni vizibile; dimensiunea este un criteriu în stabilirea substadiilor bolii.

Termenul metastază trebuie interpretat în contextul extinderii bolii, care poate fi loco-regională sau la distanță. Răspândirea cancerului ovarian pe suprafața peritoneului sau a organelor abdominale și afectarea ganglionilor limfatici retroperitoneali se încadrează în stadiul III, în timp ce metastazele la organe sau țesuturi aflate la distanță sunt încadrate în stadiul IV, conform clasificării FIGO.

Cancer ovarian stadiul IV

În stadiul IV cancerul ovarian s-a răspândit la distanță. Clasificarea FIGO descrie diversele situații, printre care prezența unor celule canceroase în lichidul pleural (revărsat pleural cu citologie pozitivă) și existența unor metastaze în organe sau ganglioni aflați la distanță.

Un diagnostic de cancer ovarian în stadiul 4 nu înseamnă că nu există opțiuni terapeutice. Tratamentul și obiectivele terapeutice sunt stabilite în funcție de tipul tumorii, extensia bolii, profilul molecular și starea generală a pacientei.

Cum se tratează cancerul ovarian?

Tratamentul cancerului ovarian nu este unul și același pentru toate pacientele. Planul terapeutic este stabilit individual, după ce medicii analizează mai multe aspecte ale bolii și starea generală a pacientei. La Băneasa Hospital tratamentul cancerelor ginecologice este stabilit în funcție de particularitățile fiecărui caz.

Factorii esențiali în alegerea tratamentului sunt:

  • tipul histologic al tumorii;
  • stadiul cancerului ovarian;
  • extinderea tumorii și localizarea leziunilor;
  • caracteristicile moleculare și genetice ale tumorii;
  • dacă au fost urmate alte terapii – în ce au constat și care a fost răspunsul la tratament;
  • starea generală de sănătate și particularitățile pacientei (ex.: vârstă, boli asociate).

La Băneasa Hospital cazurile de cancer ovarian sunt analizate în Comisia Multidisciplinară (Tumor Board) care stabilește planul de tratament personalizat: ce opțiuni terapeutice sunt potrivite, în ce combinație și în ce ordine pentru fiecare pacientă în parte. În boala avansată sau în recidivă medicii iau în considerare și răspunsul la tratamentele anterioare și posibilitatea unor intervenții suplimentare.

Tratamentul cancerului ovarian poate include, după caz:

  • intervenție chirurgicală;
  • chimioterapie;
  • terapii țintite;
  • imunoterapie;
  • radioterapie.

Operația de cancer ovarian

Intervenția chirurgicală are ca obiectiv îndepărtarea tumorii și, în cazul bolii extinse, a leziunilor tumorale care pot fi îndepărtate în condiții de siguranță. Amploarea operației depinde de localizarea și extinderea cancerului, de tipul tumorii și de particularitățile pacientei.

În funcție de situație, intervenția poate presupune îndepărtarea unuia sau ambelor ovare și a trompelor uterine, a uterului, a epiplonului (omentului) și eventual a altor structuri afectate de boală. În anumite cazuri poate fi luată în considerare o intervenție care să păstreze fertilitatea. Prin urmare, operația de tumoră ovariană nu este o procedură standard, aplicabilă la toate pacientele.

Chimioterapia

Chimioterapia utilizează medicamente care acționează asupra celulelor canceroase și poate face parte din tratamentul cancerului ovarian în diferite etape ale bolii.

Poate fi administrată înaintea intervenției chirurgicale (ca tratament neoadjuvant), pentru a reduce volumul tumorii și în anumite situații pentru a facilita intervenția chirurgicală, sau după intervenția chirurgicală (ca tratament adjuvant), pentru combaterea eventualelor celule canceroase rămase în organism și prevenirea recidivei.

Terapiile țintite și imunoterapia

Terapiile țintite sunt tratamente care acționează asupra unor mecanisme biologice implicate în dezvoltarea și supraviețuirea celulelor canceroase. În cancerul ovarian există terapii țintite care se pot aplica în funcție de caracteristicile genetice și moleculare ale tumorii, de stadiul bolii și de tratamentele administrate anterior.

De exemplu, există terapii țintite care au ca rol inhibarea mecanismelor prin care anumite celule tumorale își repară ADN-ul. Alte terapii țintite pot reduce formarea de noi vase de sânge care ar alimenta tumora.

Imunoterapia este un alt tip de tratament, menit să ajute sistemul imunitar să recunoască și să atace celulele canceroase, dar nici acesta nu se poate aplica în toate situațiile.

La alegerea unei terapii țintite sau a imunoterapiei medicii țin cont de rezultatele testării genetice și moleculare a tumorii, alături de stadiul bolii și de celelalte caracteristici ale cazului.

În unele situații medicii pot recomanda și radioterapie sau terapii hormonale.

Tratamentul cancerului ovarian avansat sau al recidivei

Și în cazurile de cancer ovarian avansat sau recidivat există opțiuni terapeutice. Strategia se stabilește în funcție de tipul tumorii, localizarea și extensia bolii, tratamentele administrate anterior și răspunsul obținut, cât a durat până la reapariția bolii, starea generală a pacientei și alte particularități relevante. În anumite situații poate fi luată în considerare o nouă intervenție chirurgicală, în asociere cu un tratament medicamentos.

Scopul tratamentului și obiectivele terapeutice se stabilesc pentru fiecare caz în parte, iar decizia este reevaluată pe parcurs, în funcție de evoluția bolii și de răspunsul la tratament.

Cancerul ovarian se vindecă?

Cu ajutorul tratamentelor actuale, cancerul ovarian poate fi vindecat în anumite situații, dar nu există un răspuns valabil pentru toate pacientele. Prognosticul diferă considerabil de la un caz la altul și depinde de tipul de cancer ovarian, stadiul în care este diagnosticat, caracteristicile biologice ale tumorii și răspunsul la tratament.

Principalii factori care influențează evoluția bolii (prognosticul cancerului ovarian):

  • stadiul cancerului și extinderea bolii în organism;
  • tipul histologic și caracteristicile biologice și moleculare ale tumorii;
  • dacă tumora poate fi îndepărtată chirurgical integral
  • rezultatul operației (dacă este recomandată);
  • răspunsul la tratamentul administrat;
  • starea generală de sănătate și particularitățile pacientei.

Cancerul ovarian diagnosticat într-un stadiu precoce are în general șanse mai mari de vindecare, deoarece boala este mai puțin extinsă și poate fi mai ușor tratată prin intervenție chirurgicală și, eventual, tratament medicamentos. În stadii avansate operația nu este întotdeauna aplicabilă și de regulă este nevoie de o strategie terapeutică mai complexă, iar evoluția bolii trebuie urmărită pe termen lung.

Chiar și atunci când boala este avansată sau recidivează (reapare după tratament), există opțiuni terapeutice pentru controlul bolii, reducerea simptomelor și menținerea calității vieții pacientei, iar în multe situații se poate obține un răspuns favorabil și de durată. Strategia terapeutică este reevaluată periodic și eventual ajustată în funcție de evoluția bolii și de răspunsul la tratament.

Prognosticul nu poate fi stabilit doar pe baza diagnosticului de cancer ovarian și a stadiului bolii. Statisticile de supraviețuire descriu evoluția unor grupuri mari de paciente după aplicarea unor tratamente, dar nu pot prezice ce se va întâmpla într-un caz anume.

Cum se stabilește planul de tratament pentru cancer ovarian la Băneasa Tumor Center Hospital?

În Centrul de competență ginecologică și senologică de la Băneasa Hospital pacientele cu formațiuni ovariene suspecte sau cancer ovarian beneficiază de un parcurs complet de diagnostic și tratament. Fiecare pacientă are un coordonator de caz care o îndrumă pe tot parcursul, o ajută cu programările și îi oferă informațiile necesare.

Pacientele pot intra în orice etapă:

  • dacă au simptome supărătoare care necesită evaluare;
  • dacă au factori de risc sau suspiciune de cancer la ovare;
  • dacă le-a fost identificată imagistic o leziune ovariană (ex.: chist, tumoră) și vor să știe de ce natură este;
  • dacă li s-a spus că sunt suspecte de cancer ovarian și doresc să afle diagnosticul de certitudine;
  • dacă au fost diagnosticate cu cancer ovarian, au primit recomandare de tratament și vor o a doua opinie;
  • dacă tratamentul pe care l-au urmat nu a dat rezultatele preconizate și vor să afle ce alte opțiuni ar fi potrivite;
  • dacă au urmat un tratament și doresc monitorizare periodică.

Parcursul începe întotdeauna cu o consultație ginecologică. În funcție de etapa în care se află pacienta și de informațiile medicale disponibile, medicul recomandă pașii următori.

În cele ce urmează prezentăm pașii de urmat în cazurile de cancer ovarian: de la suspiciune la diagnostic, tratament și monitorizare postterapeutică.

  1. Consultația ginecologică
    Este primul pas către evaluarea simptomelor și stabilirea naturii unei formațiuni descoperite anterior (ex.: chist ovarian). La finalul consultației medicul recomandă pacientei investigațiile necesare.
  2. Investigații pentru stabilirea diagnosticului
    Poate fi nevoie de: ecografie transvaginală, ecografie abdominală, CT, RMN, PET-CT, analize de sânge și markeri tumorali (ex.: CA-125, HE4) sau testare genetică (ex.: mutațiile BRCA1 și BRCA2). Medicul recomandă ce investigații trebuie făcute și în ce ordine; unele nu sunt necesare în toate cazurile.
  3. Diagnosticul de certitudine și stadializarea cancerului
    Diagnosticul de certitudine se stabilește pe baza analizei histopatologice a țesutului tumoral (obținut prin biopsie sau în timpul intervenției chirurgicale, după caz). Specialiștii Centrului pentru diagnostic de certitudine corelează rezultatele histopatologice, imagistice, clinice și de laborator pentru diagnosticarea bolii și stabilirea stadiului. În funcție de tipul tumorii și particularitățile cazului, se pot recomanda și analize moleculare ale țesutului tumoral.
  4. Analizarea cazului și stabilirea planului de tratament personalizat
    Fiecare caz este analizat în Comisia Multidisciplinară (Tumor Board), alcătuită din specialiști din mai multe domenii: ginecologie oncologică, oncologie medicală, chirurgie, imagistică medicală, anatomie patologică, anestezie și alte specialități conexe. Pe baza tuturor informațiilor medicale (rezultate imagistice, analize, raport anatomopatologic, particularitățile pacientei etc.) membrii comisiei stabilesc care sunt terapiile potrivite și recomandă planul de tratament personalizat.
  5. Chirurgie avansată și tratamente oncologice
    Planul de tratament personalizat poate prevedea îndepărtarea tumorii prin operație laparoscopică, robotică sau abordări chirurgicale complexe, chimioterapie, terapii țintite, radioterapie sau terapii adaptate profilului molecular al tumorii. Tratamentul este diferit de la o pacientă la alta și nu toate opțiunile terapeutice se pot aplica în fiecare caz.
  6. Evaluări postterapeutice și monitorizare pe termen lung
    După tratamentul de cancer ovarian pacienta are nevoie de controale periodice pentru evaluarea răspunsului la tratament. Monitorizarea pe termen lung este importantă pentru depistarea precoce a unei eventuale recidive, gestionarea efectelor secundare și a consecințelor funcționale ale tratamentului.
  7. Reconstrucții funcționale și gestionarea eventualelor efecte secundare
    În funcție de complexitatea operației oncologice pot fi necesare intervenții sau tratamente pentru refacerea anatomiei pelviene sau remedierea modificărilor funcției urinare ori digestive. În unele situații poate fi nevoie de măsuri de gestionare a complicațiilor sau efectelor secundare ale tratamentului. Echipa medicală stabilește de la caz la caz ce proceduri sunt recomandate și în ce moment al parcursului terapeutic.

Întrebări frecvente despre cancerul ovarian

Primele simptome ale cancerului ovarian sunt nespecifice și pot fi atribuite altor cauze. Dacă persistă, reapar frecvent, se agravează sau apar mai multe în același timp, următoarele manifestări necesită cât mai curând o evaluare medicală:

  • balonare sau senzația de abdomen umflat;
  • dureri în zona abdomenului sau pelvisului;
  • senzația că te-ai săturat după ce ai mâncat foarte puțin;
  • lipsa poftei de mâncare;
  • indigestie frecventă;
  • greață;
  • constipație sau diaree;
  • urinări frecvente sau senzația de presiune pe vezica urinară;
  • oboseală sau stare de slăbiciune;
  • scădere inexplicabilă în greutate;
  • modificări ale ciclului menstrual;
  • sângerări vaginale neobișnuite, mai ales după menopauză.

Prezența unor astfel de manifestări persistente sau repetate nu înseamnă automat cancer ovarian. Cauzele pot fi diverse și trebuie clarificate printr-o evaluare medicală. Dacă apar suspiciuni, medicul va recomanda investigațiile pentru stabilirea diagnosticului.

Analizele de sânge ajută la evaluarea unei suspiciuni de cancer ovarian, dar diagnosticul nu poate fi stabilit numai pe baza lor. Markerii tumorali (ex.: CA-125 sau HE4) din sânge pot furniza informații utile în anumite situații, însă valorile lor pot fi modificate și de afecțiuni benigne. Rezultatele analizelor trebuie interpretate împreună cu cele ale investigațiilor imagistice și toate datele clinice relevante, iar diagnosticul de certitudine se bazează pe examinarea histopatologică a țesutului suspect.

Nu, un nivel crescut al CA-125 nu înseamnă automat cancer ovarian. Acest marker tumoral poate avea valori crescute și în anumite afecțiuni benigne sau în alte situații. Nivelul CA-125 din sânge trebuie interpretat în contextul clinic, împreună cu rezultatele investigațiilor imagistice și ale altor teste recomandate de medic.

Nu, o tumoră ovariană nu înseamnă întotdeauna cancer. Formațiunile ovariene pot fi benigne, cu potențial malign sau maligne (canceroase). Aspectul unei formațiuni determinat printr-o ecografie transvaginală, un CT sau RMN, nu este suficient pentru stabilirea naturii maligne, dar dă indicii importante, pe baza cărora medicii stabilesc ce alte investigații sunt necesare. Dacă există suspiciune de cancer ovarian, diagnosticul de certitudine se stabilește pe baza rezultatelor analizei histopatologice a unei probe de țesut suspect. Rezultatul histopatologic este apoi corelat cu datele clinice, imagistice și de laborator pentru stadializarea cancerului și alegerea conduitei terapeutice.

În cancerul ovarian, prognosticul – adică estimarea evoluției bolii și a șanselor de vindecare – diferă de la o pacientă la alta în funcție de stadiul și extinderea bolii, de tipul histologic și caracteristicile biologice și moleculare ale tumorii, de posibilitatea îndepărtării chirurgicale integrale a formațiunii tumorale și de răspunsul la tratament. Contează și starea generală de sănătate a pacientei și terapiile urmate anterior, împreună cu rezultatele terapeutice obținute. Așadar, prognosticul nu poate fi estimat doar pe baza diagnosticului de cancer ovarian.

Da, în anumite situații, cancerul ovarian în stadiul 3 sau 4 poate fi operat. Decizia chirurgicală depinde de extinderea bolii, localizarea leziunilor, posibilitatea îndepărtării lor în condiții de siguranță, starea generală a pacientei și răspunsul la tratamentul administrat.

La Băneasa Hospital planul de tratament personalizat este stabilit de Comisia Multidisciplinară (Tumor Board), care analizează toate datele medicale și particularitățile cazului și stabilește dacă intervenția chirurgicală poate fi făcută în condiții de siguranță pentru pacientă. În planul de tratament personalizat se prevede dacă operația este indicată și dacă este recomandat să aibă loc înainte sau după un tratament oncologic medicamentos.

Programează-ți o evaluare ginecologică

Ai simptome îngrijorătoare, o suspiciune sau ai primit un diagnostic de cancer ovarian?

Programează-ți o consultație ginecologică de evaluare și vino cu întregul tău dosar medical, dacă ai deja scrisori medicale și/sau rezultatele unor investigații. Medicii noștri supraspecializați vor analiza toate informațiile relevante și, dacă este nevoie, îți vor recomanda investigațiile necesare pentru stabilirea diagnosticului și a conduitei terapeutice potrivite.

Vei avea propriul tău coordonator de caz, care te va îndruma pe tot parcursul, te va ajuta cu programările și îți va oferi toate informațiile necesare.

Dacă diagnosticul de cancer ovarian se confirmă, echipa medicală îți va explica fiecare pas terapeutic și opțiunile potrivite în cazul tău, astfel încât să înțelegi tot ce presupune planul de tratament recomandat. Vei discuta cu medicii despre întrebările și nelămuririle tale, pentru a putea lua decizii în cunoștință de cauză.

Sună acum

    Nume complet

    Telefon

    Detalii

    Acest articol are scop informativ și educativ și nu înlocuiește consultul, diagnosticul sau tratamentul oferit de un medic. Informațiile de mai sus nu trebuie folosite pentru autodiagnostic sau automedicație. Pentru orice simptom sau problemă de sănătate, adresează-te unui medic. În situații de urgență, sună la 112.

    Note și bibliografie