Ce înseamnă patologie colorectală și proctologie?
Colo-proctologia se ocupă cu ansamblul afecțiunilor colonului, rectului și anusului. Bolile de acest tip pot afecta producerea și/sau eliminarea materiilor fecale, care se formează în colon, sunt depozitate temporar în rect și apoi sunt eliminate prin canalul anal și anus prin efortul de defecație.
Patologia colorectală cuprinde bolile colonului (porțiunea intestinul gros care include colonul drept, transvers, stâng și sigmoid), rectului (porțiunea finală a intestinului gros) și canalului anal.
Proctologia este o subspecialitate medicală și chirurgicală care se ocupă cu diagnosticarea, tratarea și prevenirea afecțiunilor rectului inferior, canalului anal și regiunii perianale (țesuturile din jurul anusului).
Cele mai frecvente afecțiuni din aria colo-proctologiei sunt:
- Cancerul colorectal – tumoră malignă a colonului sau rectului. Este una dintre principalele cauze de mortalitate oncologică, dar este un tip de cancer cu prognostic favorabil dacă se realizează un screening corect, cu identificarea precoce a leziunilor precanceroase (polipii colo-rectali, care pot fi rezecați endoscopic).
- Polipi anali sau rectali – excrescențe benigne care pot deveni maligne dacă nu sunt îndepărtate.
- Boli inflamatorii intestinale – boala Crohn sau recto-colita ulcero-hemoragică, afecțiuni cronice care provoacă inflamație persistentă, diaree, dureri abdominale și scădere în greutate.
- Patologia podelei pelviene – prolapsul organelor pelviene, incontinența fecală, tulburări de defecație.
- Hemoroizi – dilatații ale venelor hemoroidale din interiorul sau exteriorul canalului anal, care pot provoca sângerare, prurit (mâncărime) și disconfort.
- Fisuri anale – mici rupturi ale mucoasei anale care produc durere intensă la defecație, uneori și sângerare.
- Abcese și fistule perianale – acumulări de puroi perianale sau perirectale ce necesită tratament chirurgical.
Când trebuie să mergi la medicul specialist? Simptome și investigații
Simptome alarmante:
Dacă ai astfel de simptome, mergi imediat la medicul de familie, care te va îndruma către un specialist (gastroenterolog, chirurg colorectal sau proctolog).
Medicul specialist va decide ce investigații sunt necesare în cazul tău:
- Consultaţie proctologică – examinare clinică ce include inspecția zonei anale, palpare, tușeu rectal (introducerea unui deget în canalul anal pentru a identifica noduli, fisuri, polipi etc.) și anuscopie sau videoanuscopie.
- Colonoscopie – vizualizarea întregului colon și a rectului cu ajutorul unui endoscop (tub subțire și flexibil, cu o cameră video minusculă la capăt). În timpul procedurii se pot face și biopsii (prelevarea unor probe de ţesut) sau pot fi înlăturaţi polipi.
- Ecografie endoanală – investigație imagistică cu ultrasunete în interiorul canalului anal ce poate decela fistule perianale, tumori rectale sau leziuni ale sfincterului anal.
- Analize complementare – hemoleucogramă (analize de sânge), teste pentru anemie, teste de sânge în fecale, investigații imagistice – CT (tomografie computerizată), RMN (rezonanță magnetică nucleară), după caz.
Importanța diagnosticării precoce
Diagnosticarea cât mai precoce a afecțiunii și intervenția la timp (mai ales în cazul cancerelor colorectale sau unor tipuri de polipi) asigură un tratament eficient, cu rezultate mai bune, mai puțin invaziv și de mai scurtă durată. Se poate acționa și preventiv: colonoscopia poate identifica polipii înainte ca aceștia să degenereze și să se transforme într-un cancer. În plus, diagnosticarea timpurie reduce riscul de complicații severe: invazii tumorale, metastaze, hemoragii, perforaţii sau afectarea calităţii vieţii (durere, disconfort, probleme de tranzit).
Importanța prevenției
Screeningul periodic (adică efectuarea investigațiilor în mod regulat) este recomandat mai ales în grupurile de risc: persoane cu antecedente familiale, cu boli inflamatorii intestinale, care au mai avut polipi sau care au trecut de vârsta de 45 de ani.
Tipuri de afecțiuni colorectale și proctologice. Opțiuni de tratament
La Băneasa Hospital echipa medicală pluridisciplinară specializată în afecțiuni colorectale și proctologice se ocupă de diagnosticarea, prevenția și tratamentul tuturor bolilor din această sferă, de la cazurile simple și benigne la cele mai complicate tipuri de cancer:
Cancer de colon
Cancerul de colon are o incidență tot mai mare în România. Principalii factori de risc sunt obezitatea, consumul de alcool, fumatul, dieta săracă în fibre și bogată în carne roșie, mâncare procesată, stilul de viață sedentar și lipsa activității fizice. Istoricul familial de cancer colonic este un factor de risc suplimentar.
Prevenția este foarte importantă, screeningul aduce un beneficiu major, iar diagnosticarea precoce creează condițiile unui tratament eficient.
Semnale de alarmă – modificări ale tranzitului intestinal, rectoragii, scădere în greutate, sindrom anemic – impun urgent un control medical.
Evaluarea pretarepeutică include:
- Colonoscopie completa cu biopsie pentru stabilirea diagnosticului de certitudine;
- CT toraco-abdomino-pelvin cu substanță de contrast pentru stadializare;
- Bilanț biologic recent, evaluarea statusului nutrițional, dozare markeri tumorali (CEA, CA 19-9).
Tratament – rezecții colonice prin chirurgie laparoscopică sau robotică pentru îndepărtarea porțiunii de colon afectate. Beneficii: incizii mici, recuperare rapidă, durere post-operatorie redusă, rezultate cosmetice superioare, perioada de spitalizare redusă. Există 2 mari localizări frecvente: colonul drept – pentru care se face hemicolectomia dreaptă și colonul stâng, la care se face hemicolectomia stângă, ambele intervenții se realizează cu restabilirea continuității digestive fără necesitatea formării unei stomii (anus contra naturii).
Cancer rectal
Diagnosticare. Se face o colonoscopie completă cu biopsie pentru stabilirea diagnosticului cert și determinarea exactă a poziționării formațiunii tumorale (distanța față de orificiul anal).
Stadializarea completă se face cu:
- CT toraco-abdominal cu substanță de contrast, bilanț de extensie;
- IRM pelvin;
- Ecografie endoanală.
Evaluarea cazului în Comisia Multidisciplinară – stabilirea planului terapeutic individualizat (radiochimioterapie neoadjuvantă, chimoterapie neoadjuvantă), stabilire medicină personalizată, reevaluare specializată după fiecare etapă.
Tratament
- Leziuni superficiale – prin rezecții endoscopice, rezecții trans-anale.
- La rectul superior (10-15 cm de la orificiul anal) – excizie parțială a rectului.
- La rectul mediu (5-10 cm de la orificiul anal) și rectul inferior (0-5 cm de la orificiul anal) – rezecții rectale joase și ultra-joase cu excizie totală de mezorect și anastomoze colorectale, coloanale standard sau de tip întârziat „pull-trough” cu păstrarea sfincterului și evitarea stomiei (anus contra naturii).
- Intervenții chirurgicale minim invazive cu recuperare rapidă, chirurgie conservatoare de sfincter în cazurile pretabile de cancere de rect inferior.
- Monitorizarea evoluției postoperatorii și gestionarea efectelor tratamentului.
- Tratament cu scopul prezervării rectului în cazul răspunsurilor patologice complete în urma tratamentului neoadjuvant. Echipa noastră hiperspecializată face tot posibilul să evite formarea stomelor.
La Băneasa Hospital folosim diverse tipuri de tratament: de la chirurgie conservatoare până la rezecții multiorgan pentru tumori avansate, utilizând tehnici moderne minim invazive, cu reducerea tulburărilor funcționale și creșterea calității vieții pacienților.
Simptomele și consecințele tulburărilor funcționale intestinale postoperatorii (sindromul de rezecție anterioară de rect – LARS)
Înainte de începerea tratamentului, pacienții trebuie să fie informați despre posibilele tulburări funcționale postoperatorii și despre soluțiile disponibile.
Simptome:
- Funcție intestinală variabilă și imprevizibilă – modificări frecvente ale modului în care funcționează intestinul, greu de anticipat.
- Consistență modificată a scaunului – scaune prea moi sau prea tari, diferite de la o zi la alta.
- Frecvență crescută a scaunului – nevoia de a merge la toaletă mai des decât în mod obișnuit.
- Scaune frecvente, dureroase.
- Dificultăți la golirea intestinului – senzația de evacuare incompletă sau efort crescut la defecație.
- Urgență – nevoia bruscă și dificil de controlat de a ajunge rapid la toaletă.
- Incontinență – pierderea involuntară a controlului asupra scaunului.
- Scăpări involuntare de materii fecale – episoade neintenționate de eliminare a scaunului.
Consecințe în viața de zi cu zi:
- Dependența de toaletă – planificarea activităților în funcție de accesul la toaletă.
- Preocupare constantă legată de funcția intestinală – stres legat de simptome.
- Nemulțumire față de funcția intestinului – frustrare și disconfort în permanență.
- Strategii și compromisuri – adaptarea stilului de viață pentru a face față simptomelor.
Impactul asupra calității vieții:
- Sănătatea mentală și emoțională – anxietate, stres, reducerea stării de bine.
- Activități sociale – limitarea ieșirilor, călătoriilor sau activităților obișnuite.
- Relații și intimitate – dificultăți în viața personală și de cuplu.
- Roluri sociale, angajamente și responsabilități – impact asupra muncii, studiilor și responsabilităților familiale.
Important: Oricare dintre aceste simptome poate duce la cel puțin una dintre consecințele neplăcute de mai sus, care afectează semnificativ calitatea vieții pacientului. Dacă te confrunți cu o astfel de situație, echipa noastră de experți în patologie colorectală o poate remedia printr-un plan de tratament personalizat.
Operații minim invazive în proctologie și patologia colorectală
În afecțiunile colorectale și proctologice operațiile minim invazive folosite sunt laparoscopia și chirurgia asistată robotic (chirurgie robotică).
Laparoscopia este intervenția chirurgicală care necesită incizii foarte mici (0,5-1,5 centimetri) prin care se introduce un laparoscop (tub optic subţire cu cameră video) și instrumente cu care chirurgul operează în interiorul abdomenului sau pelvisului.
Operația robotică este intervenția realizată de un chirurg specializat cu ajutorul unui sistem robotic sofisticat, care are o cameră video 3D care poate mări imaginea de până la 10 ori și este acționat prin 4 brațe articulate care permit manevre de mare finețe, elimină tremurul natural al mâinii umane printr-un soft special și sunt capabile să intervină chiar și în zone dificil de accesat (ex.: partea inferioară a rectului). Inciziile sunt mici, între 0,5 și 1 cm.
Operațiile laparoscopice și robotice se utilizează pentru:
- Colectomie – îndepărtarea unei porțiuni a colonului pentru tratarea polipilor, cancerului de colon și sigmoiditei diverticulare.
- Rezecții rectale – pentru tratarea cancerului rectal și îndepărtarea tumorilor din rect, în special a celor situate în partea inferioară, unde accesul este mai dificil.
- Îndepărtarea polipilor colorectali – mai ales dacă sunt prea mari sau dificil de accesat prin colonoscopie.
- Boli inflamatorii intestinale (boala Crohn, colită ulcerativă) în forme complicate sau care nu cedează la tratament medicamentos.
Avantajele pentru pacient:
Este bine de știut însă că avantajele nu sunt valabile în aceeași măsură la fiecare caz; totul depinde de complexitatea operației, de particularitățile fiziologice ale pacientului și de anumiți factori de risc (vârstă, boli asociate, greutate corporală etc.).
Aplicabilitate. Operațiile minim invazive nu sunt o soluție universală, aplicabilă în toate cazurile și la toți pacienții. De exemplu, dacă tumora este foarte mare sau extinsă, chirurgia deschisă clasică poate fi o opțiune mai bună. Alegerea celei mai potrivite metode chirurgicale trebuie luată de Comisia Multidisciplinară în funcție de particularitățile afecțiunii și ale pacientului, de la caz la caz, ținând cont de toți factorii de risc (vârstă, boli asociate, greutate corporală, toleranța la anestezie etc.).
Prezentăm în continuare principalele arii de aplicare ale operațiilor laparoscopice și robotice în proctologie și patologia colorectală.
Polipi colorectali
Polipii colorectali sunt excrescențe (formațiuni de țesut) apărute pe mucoasa colonului sau rectului; unii pot deveni cancerigeni dacă nu sunt îndepărtați chirurgical.
Opțiuni de tratament:
- Extirparea polipilor (polipectomie) prin colonoscopie. Dacă polipul este canceros, îndepărtarea lui înseamnă îndepărtarea cancerului. Dacă polipul este benign, îndepărtarea lui înainte de a deveni malign previne declanșarea cancerului.
- Rezecție endoscopică mucosală (polipectomie cu ansă) – pentru îndepărtarea unor polipi de dimensiuni mai mari împreună cu bucata de țesut din interiorul colonului care a fost afectată.
- Disecție endoscopică submucosală – o tehnică mai avansată față de rezecția endoscopică mucosală, permite rezecția în bloc a leziunilor complexe și de dimensiuni mari, care pot cuprinde sau nu polipi.
Boli inflamatorii intestinale – colita ulcerativă și boala Crohn
Colita ulcerativă afectează colonul și rectul, iar cele mai frecvente semne sunt ulcerațiile și sângerările.
Boala Crohn poate afecta orice parte a tubului digestiv, cel mai frecvent partea inferioară a intestinului subțire și prima parte a intestinului gros. Simptome: diaree persistentă, sângerări rectale, dureri abdominale, scădere în greutate.
Tratament. Atât colita ulcerativă, cât și boala Crohn pot fi tratate medicamentos în cazurile incipiente sau simple, însă în forme severe este necesară intervenția chirurgicală:
- Operația pentru colită ulcerativă poate presupune îndepărtarea în întregime a colonului și rectului, atașarea la anus a unui rezervor intern (format dintr-o bucată de intestin subțire) pentru colectarea materiilor fecale sau, în alte cazuri, crearea unui orificiu în peretele abdominal (stomă) și conectarea la o pungă de colectare aflată în exteriorul corpului.
- Operația chirurgicală pentru boala Crohn necesită îndepărtarea chirurgicală a porțiunilor degradate ale tractului intestinal și reconectarea celor sănătoase. Boala are un grad mare de recidivă și este nevoie de tratament suplimentar pentru a evita recurența și alte operații.
Prolapsul organelor pelviene
Prolapsul (prăbușirea în interior) organelor pelviene este o patologie complexă, cu o prevalență estimată la 30-50% dintre femei (toate gradele de prolaps). Pot fi afectate toate cele 3 compartimente ale organelor pelviene:
- Compartiment anterior – vezica urinară;
- Compartiment median – uter;
- Compartiment posterior – rect.
Principalii factori de risc: trauma obstetricală, fetus mare, travaliu prelungit, nașterea instrumentală, trauma perineală, vârsta, dezechilibre hormonale, presiunea intraabdominală crescută (constipație cronică, tuse cronică, obezitate).
Simptome: disconfort perineal, durere, dispareunie (durere la contactul sexual), simptome urinare (incontinență, disurie), simptome digestive (incontinență anală, dischinezie).
Diagnosticul se stabilește pe baza investigațiilor specifice:
- Defecografie – examinare radiologică dinamică;
- Defeco-IRM – evaluarea poziției organelor pelviene, atât static cât și în dinamică (vezică urinară, uter, vagin, rect);
- Ecografie endoanală;
- Manometrie anală.
Tratament. Stabilirea planului de tratament personalizat se face printr-o analiză amănunțită a balanței risc-beneficii, cu evaluarea atentă a impactului asupra calității vieții pacientului.
La Băneasa Hospital folosim tehnici de chirurgie funcțională cu beneficii majore pentru pacienți și putem acționa integrat la nivelul celor 3 compartimente ale planșeului pelvian. Echipa noastră supraspecializată și cu multă experiență în astfel de cazuri realizează intervenții minim invazive cu sau fără montare de material protetic (plasă de susținere din polipropilena), care asigură pacientului o recuperare rapidă.
Incontinența fecală
Incontinența fecală înseamnă incapacitatea de a controla mișcările intestinale, ceea ce duce la pierderea involuntară de materii fecale solide sau lichide. Aproximativ 2% din populația generală suferă de această afecțiune, a cărei frecvență crește odată cu vârsta: până la 11% dintre bărbați și 26% dintre femei raportează incontinență după vârsta de 50 de ani.
Clasificare:
- Incontinență de gradul 1: incapacitatea de a reține gazele;
- Incontinență de gradul 2: incapacitatea de a reține materiile fecale lichide;
- Incontinență de gradul 3: incapacitatea de a reține materiile fecale solide.
Cauze și factori de risc
Deficiența funcțională care provoacă incontinență fecală poate fi cauzată de traumatisme, insuficențe sau modificări patologice ale oricăruia dintre componentele sistemului anorectal ori de factori organici și funcționali care asigură controlul tranzitului intestinal – consistența scaunului, motilitatea colonului, capacitatea și complianța rectală, integritatea căilor nervoase, funcția sfincterului anal și a planșeului pelvin, precum și sensibilitatea anorectală.
Cea mai frecventă cauză de incontinență fecală la femei este trauma obstetrică după nașterea vaginală. Incidența este mai mare la femeile multipare și după nașteri asistate instrumental. Intervențiile chirurgicale anorectale, precum hemoroidectomia sau fistulotomia, pot cauza traumatisme directe ale sfincterelor anale.
Diagnostic
Diagnosticarea incontinenței fecale se bazează pe un examen anorectal standard (care exclude alte afecțiuni ce pot determina incontinență secundară) și pe o anamneză detaliată care evaluează frecvența scaunelor, simptomele de urgență, tipul incontinenței (gaze, scaun lichid sau solid), dificultățile la defecație (care pot necesita ajutor manual) și dependența simptomelor de momentul zilei.
Sfincterul anal trebuie examinat dinamic: în repaus, în timpul contracției voluntare și la efort (manevra Valsalva). Inspecția simplă poate identifica deformări, defecte musculare, cicatrici sau modificări cutanate (excoriațiile pot sugera scurgeri cronice de materii fecale). Examinarea planșeului pelvin în timpul contracției și împingerii poate evidenția un perineu descendent sau un perineocel. Tactul rectal oferă o primă impresie asupra tonusului de repaus și contracție, defectelor sfincteriene, lungimii canalului anal, rectocelelor, intususcepției sau cicatricilor.
Investigații necesare:
- Rectoscopia sau rectosigmoidoscopia – evaluarea vizuală a canalului anal și a rectului.
- Ecografia endoanală – este metoda de elecție în suspiciunea de leziune sfincteriană; are sensibilitate și specificitate de 100% în identificarea defectelor interne și externe și evaluează grosimea și integritatea structurală a mușchilor sfincterieni și a slingului puborectal.
- Rezonanța magnetică (IRM) – parte a explorărilor avansate, utilă pentru diferențierea leziunilor musculare de alte cauze.
- Manometria anorectală – evaluează funcția musculară a sfincterelor intern și extern, percepția distensiei rectale, complianța rezervorului rectal și reflexul inhibitor rectoanal.
- Examinarea neurologică – electromiografia mușchilor striați ai sfincterului extern și planșeului pelvin diferențiază deficitul muscular de cel neurogen și estimează gradul de inervare. Testul de latență motorie terminală a nervului pudendal (PNTML) poate identifica leziuni periferice.
- Defecografia – este o examinare dinamică (standard sau IRM) utilă în cazurile cu suspiciune de tulburare de evacuare (intususcepție, enterocel, rectocel).
Tratamentul incontinenței fecale
Terapia este adaptată nevoilor și așteptărilor pacientului, de la metode conservatoare la intervenții chirurgicale, dacă tratamentele non-chirurgicale nu aduc ameliorare suficientă.
Metode de tratament chirurgical pentru incontinența fecală:
- Sfincteroplastia anală – reconstrucția directă a sfincterului prin sutura marginilor musculare dehiscente.
- Neurostimulare (stimularea nervului sacral sau neuromodularea sacrală) – are scopul de a reactiva funcția reziduală a aparatului de continență anorectal pentru a realiza o conexiune neuromusculară funcțională.
Constipația cronică
Constipația nu este o boală în sine, ci un simptom rezultat din numeroase cauze și poate fi:
- primară – cauzată de disfuncția sistemului neuromuscular intestinal;
- secundară – determinată de o cauză locală sau sistemică evidentă.
Tulburările de defecație necesită evaluarea detaliată a anatomiei și funcției intestinului terminal.
Obstrucția anală funcțională este contracția inadecvată sau relaxarea insuficientă a mușchilor planșeului pelvin în timpul defecației, care împiedică eliminarea scaunului (disinergie anală sau anismus). Aceasta apare din cauza eșecului reflexului inhibitor rectoanal.
Defecte și diformități anatomice ale rezervorului rectal – sunt anomalii care pot afecta evacuarea rectală:
- Rectocel – hernie a peretelui rectal anterior în vaginul posterior;
- Enterocel – pătrunderea unui viscer (intestinul subțire sau colonul sigmoid) între peretele vaginal posterior și rect într-un sac herniat al lui Douglas.
- Invaginație rectală (numită și prolaps rectal intern sau prolaps rectal ocult) este un prolaps rectal incomplet, neexteriorizat.
Diagnosticul cauzei care produce constipația cronică se stabilește pe baza următoarelor investigații:
- Defecografie dinamică – studiază modificările anatomice pelvine în timpul defecației simulate. Parametrii includ poziția planșeului pelvin, unghiul anorectal, deschiderea canalului anal și timpul de evacuare.
- Defeco-IRM dinamic – oferă imagini similare defecografiei fără iradiere și poate identifica prolapsuri asociate ale organelor pelvine.
- Ecografie endoanală.
- Studii electromiografice (EMG) – înregistrează activitatea mușchilor sfincterului extern și puborectalis pentru a evidenția lipsa relaxării sau contracția inadecvată la efort.
Tratament:
- Terapia prin biofeedback – antrenament comportamental și tehnici de relaxare pentru restabilirea evacuării rectale normale, mai ales în disfuncțiile planșeului pelvin.
- Chirurgie cu abord transabdominal deschis sau laparoscopic (minim-invaziv), cu inserarea în septul recto-vaginal a unei plase care se fixează la promontoriul sacral (colpopexie / ventropexie) – operația corectează enterocelul, sigmoidocelul și rectocelul profund.
- Chirurgie cu abord transperineal sau transvaginal pentru repararea rectocelului și a sfincterului anal – peretele anterior rectal și mușchii ridicători anali sunt plicați (levatoroplastie).
Hemoroizi interni și externi
Definiție și simptome. Hemoroizii sunt vene dilatate din zona anală. Hemoroizii interni apar în interiorul canalului anal și de obicei sunt nedureroși, dar pot cauza sângerare la scaun. În stadii mai avansate pot prolaba (ies în afara anusului și o porțiune de țesut alunecă spre exterior). Hemoroizii externi apar sub pielea din jurul anusului și pot provoca umflături, disconfort, durere și uneori sângerare.
Opțiuni de tratament, în funcție de complexitatea cazului:
Tratament conservator. În cazurile ușoare sau incipiente se poate prescrie un tratament de urmat acasă: dietă bogată în fibre, hidratare, suplimente nutritive pentru evitarea constipației, creme, supozitoare, băi locale calde și medicație orală pentru calmarea simptomelor neplăcute și a durerii.
Tratamente minim invazive în ambulatoriu:
- Ligaturarea cu benzi elastice – legarea cu 1 până la 3 benzi elastice a hemoroidului astfel încât partea lui exterioară să se atrofieze natural și să cadă. Procedura este foarte eficientă în special pentru hemoroizii interni care sângerează, dar necesită de obicei mai multe ședințe.
- Coagulare cu laser, cu infraroșu sau cu flux de curent electric – proceduri prin care se oprește alimentarea cu sânge a hemoroidului, care se contractă și nu mai provoacă probleme.
Intervenții chirurgicale pentru tratarea hemoroizilor:
- Trombectomia hemoroizilor externi – extracția chirurgicală a unui hemoroid extern în care s-a format un cheag de sânge și a devenit dureros. Procedura se face sub anestezie locală și dă cele mai bune rezultate dacă este realizată în primele 72 de ore de la apariția cheagului.
- Hemoroidectomie – îndepărtarea chirurgicală a hemoroidului;
- Hemoroidopexie (numită și hemoroidectomie prin stapling, hemoroidectomie capsată, mucosectomie circumferențială sau PPH – procedura pentru prolaps și hemoroizi) – procedura folosește un dispozitiv de capsare (stapler) care separă țesutul ieșit în afară și îl excizează pentru a readuce hemoroidul în poziția lui anatomică normală.
Fisuri anale
Definiție și cauze. Fisura anală este o mică ruptură a mucoasei din interiorul anusului. Apare frecvent din cauza suprasolicitării canalului anal prin scaune tari și voluminoase (ca urmare a constipației cronice), diaree repetată, penetrare, naștere, dischezie (constipație care se produce la adulți după oprirea voluntară a defecării în mod repetat) sau sindrom de defecație obstructivă.
Simptome. Fisurile anale se manifestă prin durere ascuțită în timpul defecării (uneori și după aceea, timp de mai multe minute sau chiar ore), senzație de arsură sau mâncărime intensă locală, sângerare la defecare, uneori și spasme musculare anale. Simptomatologia este similară cu cea a hemoroizilor, dar de obicei la fisurile anale durerile sunt episodice, legate de momentul defecației, în timp ce hemoroizii pot să nu doară, iar când sunt dureroși durerea este constantă.
Opțiuni de tratament, în funcție de complexitatea cazului:
- Terapii conservatoare – băi calde, dietă bogată în fibre.
- Tratament medical – unguente pentru relaxarea sfincterului (care conțin blocante de canale de calciu, donori de oxid nitric sau toxina botulinică).
- Tratament chirurgical. De obicei fisurile anale se vindecă după tratamentul conservator, însă în forme cronice pot necesita intervenții chirurgicale minime, cum ar fi sfincterotomia internă laterală – o procedură prin care se secționează parțial mușchiul sfincterului anal pentru a facilita vindecarea fisurii anale prin reducerea parțială și temporară a tonicității sfincterului anal, sau intervenții mai complexe, cum ar fi anoplastia cu lambou de avansare.
Abcese și fistule anale
Un abces anal este o acumulare de puroi în zona anală, produsă de infectarea unui hemoroid, a unei fisuri anale sau de blocarea și infectarea unei glande anale.
O fistulă anală este o comunicare anormală între interiorul anusului sau rectului și pielea din jur, care se produce cel mai adesea după evacuarea puroiului dintr-un abces, fie prin erupție spontană dacă abcesul nu a fost tratat la timp, fie printr-o intervenție chirurgicală de drenaj. Există mai multe tipuri de fistule, în funcție de traiectul și relația lor cu sfincterul anal.
Opțiuni de tratament
- Abcesele anale și anorectale trebuie incizate și drenate chirurgical.
- Fistulele perianale de regulă nu se vindecă definitiv în mod natural, ci prin tratamente chirurgicale sau proceduri nechirurgicale.
Tratamente nechirurgicale minim invazive pentru fistule anale
- Cu seton – un tip de fir chirurgical este astfel plasat încât să țină fistula deschisă pentru a evacua treptat tot puroiul (procedura trebuie uneori repetată sau completată cu o mică intervenție chirurgicală).
Metode chirurgicale de tratament pentru fistulele anale
- Fistulotomie – deschiderea traiectului fistulei pe toată lungimea lui.
- Lambou de avansare endorectală – îndepărtarea chirurgicală a țesutului infectat din zona orificiului intern al fistulei anale și înlocuirea lui cu o bucată de țesut rectal sănătos. Astfel puroiul va fi evacuat în siguranță și fistula se va vindeca dinspre interior spre exterior.
- Procedura LIFT – ligaturarea traiectului fistulei intersfincteriene – un tratament în două etape pentru fistulele mai complexe sau profunde la care o fistulotomie ar fi prea invazivă și ar leza mușchii sfincterului anal.
- Stomia – o deschidere temporară a tubului digestiv spre peretele abdominal, menită să îndepărteze intestinele de canalul anal astfel încât zona să se poată vindeca.
- Lambou muscular – înlocuirea țesutului infectat din interiorul fistulei cu țesut muscular sănătos de pe fese sau coapse. Este o procedură la care se apelează rar, în cazuri de fistule anale foarte complexe.
Cum decurge tratamentul chirurgical al afecțiunilor colorectale?
Potrivit celor mai bune practici, tratamentul afecțiunilor colorectale este realizat nu de un singur medic, ci de o echipă multidisciplinară, printr-o abordare integrată pe mai multe etape:
- Diagnosticul inițial – se stabilește în urma unei consultații amănunțite la medicul gastroenterolog și/sau chirurg colorectal, apoi se face o colonoscopie cu biopsie pentru confirmare.
- Investigații imagistice – CT (tomografie computerizată) și RMN (rezonanță magnetică) pentru stabilirea stadiului cancerului colorectal și evaluarea extinderii bolii, eventual și ecografie endorectală pentru evaluarea locală a tumorilor sau fistulelor.
- Analize de laborator – hemoleucogramă, teste de coagulare, evaluarea funcțiilor renale și hepatice, markeri tumorali (dacă este cazul).
- Discutarea cazului în Comisia Multidisciplinară (Tumor Board):
- chirurgii colorectali expun opțiunile operatorii;
- gastroenterologul aduce detalii din investigațiile endoscopice;
- radiologul prezintă rezultatele imagistice;
- anatomopatologul confirmă tipul de leziune și gradul de invazie tumorală;
- oncologul recomandă chimioterapie sau radioterapie, când este indicat;
- anestezistul evaluează riscurile operatorii și stabilește planul de anestezie.
- Stabilirea planului terapeutic include cel puțin următorii pași:
- alegerea tipului de intervenție chirurgicală (robotică, laparoscopică sau deschisă);
- stabilirea tratamentului adițional (chimioterapie, radioterapie, imunoterapie, medicație etc.);
- măsuri de prevenție pentru evitarea complicațiilor.
- Pregătirea preoperatorie a pacientului. Diferă în funcție de tipul de operație ales pentru afecțiunea colorectală specifică.
- Operația chirurgicală.
- Monitorizarea postoperatorie și tratamentul de recuperare. Pe toată durata de recuperare pacientul este monitorizat pentru controlul simptomelor, adaptarea dietei și prevenirea complicațiilor. Planul de recuperare include tratament medicamentos, recomandări de îngrijire postoperatorie, dietă, fizioterapie și controale medicale periodice.
Recuperarea după intervențiile proctologice și colorectale. Recomandări orientative
Simptome postoperatorii normale:
- Durere ușoară sau moderată în zona inciziilor sau în cea anală/rectală. Se tratează cu medicație analgezică.
- Disconfort la șezut când stai așezat (mai ales după proceduri proctologice) și sensibilitate la presiune locală.
- Umflătură locală (edem) și eventual o sângerare ușoară la primul scaun – simptome care trec repede de la sine.
- Balonare, gaze, întârzierea tranzitului intestinal. Intestinul poate avea nevoie de câteva zile pentru a-și relua funcțiile după intervenția chirurgicală.
Pacientul este atent monitorizat pe întreaga durată a spitalizării. Externarea se face după ce specialiștii se asigură că organele interne și-au reluat funcțiile și pacientul poate continua tratamentul acasă în siguranță.
Semnale de alarmă
- febră (peste 38°C) care durează mai mult de câteva ore;
- durere severă, care nu cedează la tratamentul analgezic prescris;
- sângerare la una dintre incizii;
- sângerare la defecare;
- scaun negru (melenă) – poate fi semn de hemoragie digestivă;
- roșeață intensă, secreție cu puroi sau deschiderea inciziei chirurgicale;
- imposibilitatea de a elimina gaze sau scaun combinată cu durere abdominală intensă;
- dificultăți la urinare;
- semne de tromboză venoasă (umflătură, durere la gambă).
La apariția oricăruia dintre aceste simptome pacientul trebuie să fie adus imediat la spital sau să cheme ambulanța.
Durata spitalizării
Perioada de spitalizare diferă de la caz la caz, în funcție de tipul operației și de evoluția pacientului. În medie, externarea are loc la 2-7 zile după o operație robotică sau laparoscopică, iar în cazuri mai complexe sau după o operație deschisă clasică perioada de spitalizare poate fi mai lungă.
Recomandări după externare
Îngrijirea inciziilor și igiena specifică. Păstrează zona inciziilor curată și uscată. Poți face duș sau te poți spăla local cu apă călduță și săpun sau gel de duș folosind palma, nu buretele, cu mișcări delicate. Nu ai voie să faci baie în cadă, să mergi la piscină sau saună până la vindecarea completă. Dacă ai urmat o intervenție perianală sau proctologică trebuie să te speli local cu apă călduță și săpun după fiecare scaun. Medicul îți poate recomanda și băi de șezut, dacă este cazul. Poartă lenjerie și haine confortabile, care să nu te strângă, din materiale naturale (bumbac).
Alimentația și hidratarea. Medicul îți va spune când poți relua consumul de alimente și lichide și ce ai voie. De regulă se începe cu lichide (apă, ceai, supă limpede) în mai multe înghițituri mici de-a lungul zilei. Hrana solidă se introduce după câteva zile, cu o dietă personalizată în funcție de evoluția pacientului.
În primele 2 săptămâni după externare consumă alimente ușoare, cu conținut redus de fibre care nu produc constipație sau diaree și nu irită intestinul (supe, iaurt, mâncăruri de legume cu conținut redus de fibre, puțină carne, fără grăsime, fără prăjeli, fără condimente picante). Dacă medicul nu ți-a făcut alte recomandări ținând cont de funcția ta renală sau alte condiții specifice, bea cel puțin 2 litri de lichide pe zi, preponderent apă plată sau de la robinet și ceaiuri neîndulcite, ocazional băuturi răcoritoare necarbogazoase și cu aciditate scăzută. Îți poți diversifica alimentația treptat, la indicația medicului și numai după ce scaunul devine normal și regulat, fără disconfort.
Fumatul și consumul de alcool sunt total contraindicate deoarece întârzie vindecarea și cresc riscul de complicații. În plus, alcoolul poate interacționa cu medicația.
Mișcare și efort. Medicul îți va spune ce să faci și ce să nu faci pe perioada de recuperare. Îți prezentăm aici câteva recomandări generale, care pot să nu fie valabile în cazul tău.
- La câteva ore după operație este posibil ca medicul să-ți recomande să te dai jos din pat și să mergi prin salon pe distanțe mici de mai multe ori pe zi – este important pentru prevenirea trombozelor (cheaguri pe vasele de sânge). Deplasările ușoare sunt recomandate pe toată perioada de recuperare.
- În primele 1-2 săptămâni nu e bine să ridici sau să cari obiecte grele (peste 3-5 kilograme) și nici să faci mișcări care solicită abdomenul.
- În săptămânile 3-6 de la operație poți crește progresiv durata și intensitatea efortului. Te poți deplasa pe distanțe mai lungi, poți merge mai repede, poți urca trepte, poți face mici munci casnice (gătit, spălat vase, șters praful etc.) și exerciții aerobice ușoare, dacă mișcările nu îți provoacă disconfort. Nu te suprasolicita.
- Dacă ai avut o stomă temporară urmează cu strictețe recomandările medicului sau stomaterapeutului.
- După 6–8 săptămâni de la intervenție cei mai mulți pacienți își pot relua activitățile obișnuite, în special dacă operația a fost minim invazivă, însă întoarcerea la muncă fizică intensă sau activități sportive se face doar după evaluarea medicală, la indicațiile specialistului.
Reluarea altor activități
- Conducerea autovehiculelor. Te poți urca la volan doar dacă poziția și mișcările nu-ți provoacă niciun fel de disconfort și numai după ce ai terminat tratamentul cu analgezice. Medicul îți va spune când poți reîncepe să conduci.
- Revenirea la serviciu: în general, se poate face după 1-2 săptămâni pentru muncă ușoară de birou și 4–6 săptămâni sau mai mult pentru muncă fizică solicitantă.
- Reluarea activității sexuale. De obicei se poate relua când durerea și disconfortul permit (în general după 2-4 săptămâni de la operație), dar medicul îți va spune când este sigur, mai ales dacă ai avut o intervenție perineală sau rectală.
Important: aceste informații sunt orientative și nu trebuie folosite ca indicații postoperatorii. Respectă întocmai planul de tratament și recomandările personalizate pe care le vei primi de la medici. Dacă ai neclarități, întreabă specialiștii din echipa care se ocupă de cazul tău (găsești numărul de telefon pe foaia de externare).
Posibile riscuri și complicații în chirurgia colorectală și proctologică
Orice intervenție chirurgicală implică anumite riscuri, chiar dacă tehnicile moderne au redus semnificativ frecvența și severitatea complicațiilor. Cele mai frecvente complicații care pot apărea după o operație chirurgicală colorectală sau proctologică sunt:
- Sângerări externe sau interne – de cele mai multe ori sunt minore, dar trebuie tratate.
- Infecții în zona operației – necesită tratament antibiotic și/sau drenaj.
- Tulburări de tranzit intestinal (constipație, diaree sau dificultăți la eliminarea gazelor și scaunului) – trebuie anunțat medicul, care va stabili dacă este nevoie de tratament sau situația se va regla în mod natural.
- Recidive – unele afecțiuni, cum ar fi hemoroizii sau fisurile anale, pot reapărea, mai ales dacă nu au fost corectați factorii favorizanți (ex.: constipația cronică, sedentarismul, alimentația dezechilibrată).
Cum recunoști complicațiile și când este nevoie să mergi urgent la medic
Anunță-ți medicul imediat dacă observi:
- sângerare la suprafața zonei incizate;
- febră de 38°C sau mai mult;
- durere intensă care nu cedează la analgezicele prescrise;
- umflături, roșeață, secreții purulente sau neobișnuite în zona inciziei;
- imposibilitatea de a elimina gaze sau scaun, balonare și durere abdominală;
- sângerare abundentă la defecare;
- scaun negru (melenă) sau vărsături cu sânge;
- secreție persistentă sau fistulă (orificiu din care iese puroi) în zona anusului.
Chirurgia colorectală și proctologică este în prezent sigură și eficientă. Respectă indicațiile echipei medicale și mergi la control pentru a reduce riscul de complicații și a te recupera cât mai rapid.
De ce să alegi Băneasa Hospital pentru tratamentul afecțiunilor colorectale și proctologice
Unul dintre cele 6 centre principale de competență de la Băneasa Hospital este Centrul de competență în afecțiunile aparatului digestiv (vezi centrul de competență), în cadrul căruia avem o echipă medicală multidisciplinară specializată în afecțiuni colorectale și proctologice, care lucrează cu cele mai avansate tehnologii din domeniu și conform celor mai bune practici ale momentului.
Aici totul este conceput pentru a-ți oferi îngrijiri complete, la cele mai înalte standarde de calitate, de nivelul centrelor de excelență occidentale:
Avem grijă de tot ce te preocupă. La noi găsești întotdeauna empatie, îți înțelegem temerile, reținerile și jena. Îți explicăm fiecare opțiune de tratament, riscurile și pașii următori, îți răspundem deschis și te ajutăm să iei decizii informate.
Te ajutăm să treci repede și bine prin toate etapele. La Băneasa Hospital ai propriul tău coordonator de caz – cineva care te ajută să îți programezi investigațiile, să ajungi repede la consultații și să înțelegi toate etapele și detaliile tratamentului, de la prima vizită până la recuperarea completă. Este persoana pe care o poți suna oricând ai nevoie de informații, sfaturi sau recomandări medicale.
De ce să alegi o echipă specializată în patologie colorectală și proctologie?
La Băneasa Hospital avem o echipă specializată în patologie colorectală și proctologie, formată din medici cu experiență dovedită în diagnosticarea și tratarea unei game largi de afecțiuni, de la operații pentru hemoroizi sau fisuri anale până la intervenții oncologice colorectale complexe. Centrul nostru de competență în tratarea afecțiunilor aparatului digestiv este dotat cu aparatură de vârf, atât pentru intervenții minim invazive și operații chirurgicale, cât și pentru investigații și analize de înaltă precizie.
Beneficiile pentru pacient:
- Stabilirea cu precizie a diagnosticului de certitudine;
- Alegerea celei mai bune soluții terapeutice (decizie luată de experții reuniți în Comisia Multidisciplinară);
- Plan de tratament personalizat, de la etapa preoperatorie până la cea de recuperare;
- Perioadă scurtă de spitalizare, disconfort postoperator redus și recuperare mai rapidă (în special datorită faptului că prioritizăm intervențiile minim invazive și dispunem de tehnologii de înaltă acuratețe).
- Rată scăzută de complicații și recidive – medicii noștri experimentați știu să evite toate riscurile predictibile.
Un alt avantaj major pe care ți-l oferă centrul nostru de competență specializat este faptul că primești îngrijire multidisciplinară și personalizată: chirurgi, gastroenterologi, oncologi, specialiști în imagistică și din alte domenii medicale colaborează pentru a-ți crea un plan complet de tratament și sprijin postoperator adaptat necesităților tale medicale și stilului tău de viață.
Programează-ți o consultație
Dacă ai simptome care te îngrijorează, programează-ți cât mai repede o consultație de specialitate în patologie colorectală și proctologie.
Întrebări frecvente despre patologia colorectală și proctologie
Bibliografie
- NHS. Bowel Cancer – Tests and Next Steps. https://www.nhs.uk/conditions/bowel-cancer/tests-and-next-steps/
- American Cancer Society. Screening Tests Used for Colorectal Cancer. https://www.cancer.org/cancer/types/colon-rectal-cancer/detection-diagnosis-staging/screening-tests-used.html
- National Institute of Diabetes and Digestive and Kidney Diseases (NIDDK). Hemorrhoids – Treatment. https://www.niddk.nih.gov/health-information/digestive-diseases/hemorrhoids/treatment
- National Comprehensive Cancer Network (NCCN). NCCN Clinical Practice Guidelines in Oncology – Colon Cancer Screening. https://www.nccn.org/guidelines/guidelines-detail?id=1428
- Imperial College Healthcare NHS Trust. Enhanced Recovery Programme (ERP) for Colorectal Surgery. https://www.imperial.nhs.uk/-/media/website/patient-information-leaflets/surgery/colorectal-surgery/enhanced-recovery-programme-erp-for-colorectal-surgery.pdf
- PubMed Central (PMC). Colorectal Polyps and Cancer Prevention. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3016171/
- Milton Keynes University Hospital NHS Foundation Trust. Light Diet. https://www.mkuh.nhs.uk/patient-information-leaflet/light-diet
