Polipi de colon și rect: simptome, tipuri, tratament și când trebuie scoși

Introducere

Ai aflat că ai un polip la colon sau rect?
Sau ai o suspiciune din cauza unor simptome ori factori de risc?

Polipii colonici și rectali sunt frecvent întâlniți și cel mai adesea benigni.

Dar unii pot avea o evoluție malignă, iar îndepărtarea lor la timp previne apariția cancerului colorectal.

Evaluare și tratament minim invaziv pentru polipi colonici și rectali

La Băneasa Hospital pacienții cu polipi colorectali au un parcurs integrat, iar evaluarea și tratamentul sunt realizate de o echipă cu experiență în gastroenterologie și endoscopie intervențională avansată.

Poți intra în orice etapă te afli:

1. Suspiciune

Consult clinic, evaluarea simptomelor și recomandarea investigațiilor.

2. Investigații de specialitate

Colonoscopie pentru identificarea polipilor.

3. Diagnostic de certitudine

Analiză histopatologică pentru stabilirea tipului de polip și a riscului de malignitate.

4. Tratament personalizat, minim invaziv

Îndepărtarea polipilor prin tehnici minim invazive, în funcție de caz:

polipectomie endoscopică;
rezecție mucozală endoscopică (mucosectomie endoscopică, EMR);
disecție submucoasă endoscopică (ESD).

Procedurile de endoscopie intervențională sunt efectuate de medici supraspecializați și cu experiență, inclusiv în afecțiuni colorectale complexe, sub îndrumarea Dr. Vasile Șandru.

Avantajele pentru pacient

proceduri minim invazive, fără incizii externe;
intervenții de precizie, realizate de medici cu experiență;
tratament ambulatoriu sau cu spitalizare foarte scurtă;
recuperare rapidă;
risc redus comparativ cu chirurgia clasică;
analiză histopatologică precisă a țesutului îndepărtat;
tratament individualizat.

Programează-ți o consultație

pentru diagnosticul și tratamentul polipilor de colon și rect

Completează formularul

sau sună la tel. 021 9797.

Ce sunt polipii de colon și rect

Polipii colonici și rectali sunt excrescențe de țesut (creșteri anormale) care se dezvoltă pe mucoasa din interiorul colonului sau rectului. Majoritatea sunt benigni (necanceroși), însă anumite tipuri pot suferi transformări maligne și pot evolua spre cancer colorectal dacă nu sunt detectați și scoși la timp.

Polipii pot fi descoperiți:

întâmplător, în timpul unei colonoscopii făcute cu alt scop;
în cadrul screeningului pentru cancer colorectal;
în urma unor simptome digestive;
în timpul investigațiilor recomandate persoanelor cu factori de risc.

Polipi pe colon

Polipii colonici apar pe mucoasa colonului, adică pe partea intestinului gros situată între cec (unde se face legătura cu intestinul subțire) și rect. Pot fi localizați în orice segment, și anume în:

colonul ascendent;
colonul transversal;
colonul descendent;
colonul sigmoid.

De multe ori nu provoacă simptome, mai ales când sunt mici.

În unele cazuri provoacă:

sângerare la defecare;
modificări de tranzit intestinal;
durere sau crampe abdominale;
anemie prin deficit de fier (hemoragii oculte în scaun).

Deoarece unele tipuri de polipi colonici pot fi precanceroși, au potențial de malignizare, identificarea și îndepărtarea lor sunt importante pentru reducerea riscului de cancer colorectal.

Polipi pe rect

Polipii rectali sunt localizați în rect, ultima porțiune a intestinului gros, situată între colon și anus.

În funcție de dimensiune și poziție, pot produce următoarele simptome:

sângerare la defecare (rectoragie);
anemie prin deficit de fier (hemoragii oculte în scaun);
senzație de evacuare incompletă a scaunului (tenesme rectale);
disconfort local;
eliminare de mucus.

Anumiți polipi rectali pot avea risc crescut de transformare malignă și necesită evaluare atentă, monitorizare sau tratament endoscopic ori chirurgical, în funcție de caracteristici.

Tipuri de polipi colorectali

Există mai multe tipuri de polipi colonici și rectali:

Polipi adenomatoși (adenoame). Pot apărea oriunde în colon, rect și canalul anal. Sunt modificări precanceroase care însumează 70% din totalul polipilor. Evoluția spre malignitate nu este o regulă, însă aproape toate cancerele colorectale debutează ca un adenom.
Polipi hiperplazici. Sunt de obicei mici și apar frecvent în colonul descendent sau sigmoid și în rect.
Polipi serați (sertați sau zimțați). Apar pe colon și uneori sunt mai greu de detectat la colonoscopie (cei plați).
Polipi inflamatori (pseudopolipi). Apar mai ales la pacienții cu boli inflamatorii intestinale. Sunt modificări structurale secundare, rezultate din regenerarea hiperplazică a mucoasei (refacerea țesutului printr-o creștere exagerată a acestuia), ca răspuns la inflamația cronică specifică bolilor inflamatorii intestinale.

Când trebuie investigată prezența polipilor și când este nevoie de screening

De multe ori polipii colonici și rectali nu produc simptome, mai ales în stadiile incipiente. Totuși, există factori de risc și simptome care necesită o consultație de gastroenterologie și eventual investigații de specialitate.

Simptomele care îți arată că trebuie să mergi la medic

Mergi la medic dacă ai unu sau mai multe dintre următoarele simptome:

sângerare la defecare (sânge pe hârtia igienică, pete roșii în fecale sau scaun negru);
constipație sau diaree care durează mai mult de o săptămână;
senzație de evacuare incompletă a scaunului;
dureri abdominale frecvente sau persistente;
balonare frecventă;
eliminare de mucus;
anemie fără cauză clară;
oboseală inexplicabilă și persistentă.

Aceste simptome se întâlnesc în mai multe afecțiuni și nu indică neapărat existența polipilor sau a cancerului colorectal, dar necesită evaluare medicală pentru stabilirea cauzei.

Important:

Polipii colonici și rectali pot exista mult timp fără simptome. Absența manifestărilor digestive nu exclude prezența lor.

Factori de risc

Riscul de apariție a polipilor colorectali este mai mare la persoanele care:

au peste 45 de ani;
au antecedente familiale de polipi colorectali sau anali sau cancer colorectal;
au istoric personal de polipi;
suferă de obezitate;
sunt sedentare;
fumează;
au un consum semnificativ de alcool;
au o alimentație dezechilibrată, bogată în carne procesată și grăsimi;
suferă de boli inflamatorii intestinale (ex.: rectocolită ulcero-hemoragică, boala Crohn).

Persoanele cu doi sau mai mulți factori de risc este bine să facă anual un control digestiv și screening periodic, la indicația medicului.

Screening și colonoscopie preventivă

Screeningul pentru cancer colorectal are rolul de a identifica polipii și leziunile precanceroase înainte de apariția simptomelor.

Colonoscopia este cea mai eficientă metodă de screening, pentru că permite:

examinarea detaliată a colonului și rectului;
identificarea polipilor;
îndepărtarea polipilor în timpul aceleiași proceduri;
biopsie (recoltarea unei probe de țesut), dacă este necesar.

Pentru populația generală se recomandă ca screeningul pentru cancer colorectal să se facă începând cu vârsta de 45 de ani, chiar și în lipsa simptomelor.

Pentru persoanele cu risc crescut medicul poate recomanda ca screeningul să înceapă mai devreme și poate stabili un protocol individualizat de monitorizare.

În ce situații se recomandă o colonoscopie:

simptome digestive persistente;
sânge în scaun sau pe hârtia igienică;
anemie fără explicație;
după 45 de ani, pentru screening;
antecedente familiale sau istoric personal de polipi colorectali;
monitorizare după scoaterea unui polip.

În ce cazuri polipii de colon și rect pot duce la cancer

Nu toți polipii colonici și rectali se transformă în cancer. Mulți rămân benigni toată viața. Totuși, anumite tipuri de polipi au potențial de malignizare și pot evolua spre cancer colorectal dacă nu sunt detectați și îndepărtați la timp.

Riscul de malignizare depinde de:

tipul histologic al polipului (structura microscopică);
dimensiunea;
numărul polipilor;
aspectul observat la colonoscopie (forma polipului – plat, PST, pediculat);
modificările microscopice observate la analiza histopatologică (gradul de displazie – cât de mult s-au transformat celulele față de structura lor normală).

Polipi colorectali cu risc redus

Anumiți polipi au risc mic de transformare malignă, mai ales dacă:

sunt mici;
sunt puțini la număr;
nu prezintă displazie (dezvoltare anormală) importantă;
au caracteristici histologice specifice unor celule cu risc scăzut.

Tipuri de polipi cu risc redus:

Polip hiperplastic. Polipii hiperplastici sunt foarte des întâlniți și apar mai ales în partea inferioară a colonului (sigmoidul) și în rect. De obicei au dimensiuni mici și rareori duc la apariția cancerului colorectal. Necesită monitorizare dacă sunt de dimensiuni mari și sunt localizați în partea superioară a colonului.
Polip inflamator (pseudopolip). Polipii inflamatori apar frecvent la persoanele cu boli digestive cronice (colite ulcerative, sindromul Crohn). Formațiunile în sine sunt benigne, dar semnalează o inflamație de durată a colonului, ceea ce crește riscul de cancer.
Polip hamartomatos (hamartom). Hamartomele sunt excrescențe de țesut care cresc dezorganizat. Dacă apar izolat, în număr mic și fără asociere cu vreo afecțiune, sunt de obicei benigne.

Important: Chiar și acești polipi cu risc redus de malignitate pot necesita monitorizare periodică prin colonoscopie, în funcție de recomandarea medicului gastroenterolog.

Polipi colorectali cu risc crescut

Principalii factori care cresc riscul de malignizare:

tipul histologic al polipului (ex.: adenom, polip serat);
dimensiunile mari;
numărul mare de polipi;
displazie avansată (țesut dezvoltat anormal – celulele din structura unui polip sunt sever modificate);
aspect endoscopic suspect (vascularizație atipică, margini neregulate sau șterse, ulcerare sau sângerare spontană).

Tipuri de polipi cu risc crescut de cancer colorectal:

Adenom colorectal (polip adenomatos). Este cel mai frecvent tip de polip precanceros. Riscul de malignitate este mai mare dacă polipii sunt mari sau mai mulți și/sau prezintă displazie avansată.
Polip serat (sertat sau zimțat). Unii polipi serați pot fi benigni și necesită doar monitorizare, alții sunt precanceroși și trebuie scoși.
Polip inflamator. Polipii care apar în asociere cu inflamațiile digestive cronice sunt în sine benigni, dar indică o categorie de afecțiuni cu risc mare de apariție a cancerului colorectal.
Polip hamartomatos. Hamartoamele pot deveni maligne când apar în număr mare, de exemplu la copii (sindromul de polipoză juvenilă). În anumite afecțiuni mai rare (ex.: sindromul Peutz-Jeghers sau boala Cowden), polipii hamartomatoși cresc riscul de cancer.

Riscul de transformare malignă nu poate fi stabilit la colonoscopie doar după aspectul polipului. De aceea, polipii colorectali depistați sunt frecvent scoși și analizați microscopic pentru identificarea tipului histologic și stabilirea diagnosticului de certitudine.

Cu cât un polip rămâne mai mult timp neidentificat și netratat, cu atât crește posibilitatea apariției unor modificări maligne.

Când trebuie scoși polipii de colon și rect

Decizia de excizare se ia de la caz la caz, în funcție de tipul polipului, dimensiunea, localizarea și riscul de transformare malignă.

Ce polipi trebuie scoși

Se recomandă îndepărtarea polipului dacă:

are dimensiuni mari;
are aspect endoscopic suspect;
este un adenom sau alt tip de polip cu risc crescut;
provoacă simptome alarmante (vezi mai sus);
există suspiciune de transformare malignă.

Rezecția se recomandă și dacă există mai mulți polipi.

De multe ori polipii de colon și rect pot fi scoși chiar în timpul colonoscopiei și nu mai este nevoie de altă intervenție.

Când poate fi suficientă monitorizarea

În anumite cazuri, medicul poate recomanda doar endoscopie periodică, fără tratament imediat.

Monitorizarea poate fi suficientă dacă:

polipul este foarte mic;
are caracteristici de risc redus.

Monitorizarea poate fi necesară dacă:

polipul a fost îndepărtat complet și controlul trebuie făcut periodic pentru prevenirea recidivelor;
pacientul are un istoric care impune control regulat.

După îndepărtarea unui polip, medicul poate recomanda o colonoscopie la un interval stabilit pentru fiecare caz în parte. Respectarea planului de monitorizare este importantă pentru depistarea eventualelor recidive sau a altor leziuni apărute.

De ce este importantă analiza histopatologică

După ce este scos, polipul este trimis la laborator pentru analiză histopatologică pentru a se stabili:

tipul histologic al polipului (adenomatos, serat etc.);
prezența sau absența celulelor precanceroase;
gradul de displazie (anomalia țesutului);
dacă există semne de malignitate;
dacă leziunea a fost îndepărtată complet.

Rezultatul histopatologic este esențial pentru ca medicul să decidă dacă este nevoie de:

monitorizare;
investigații suplimentare;
alt tratament.

Scoaterea polipului nu este etapa finală a tratamentului. După analiza histopatologică a piesei excizate se stabilește diagnosticul, pe baza căruia medicii decid ce măsuri trebuie luate în continuare.

Tratamentul polipilor de colon și rect

În cazul polipilor colorectali colonoscopia are un rol dublu:

metodă de diagnosticare, prin care medicul detectează și evaluează polipii;
metodă de tratament – adesea polipii se pot scoate în aceeași procedură, prin tehnici de endoscopie intervențională.

Important: Polipii și multe alte leziuni colorectale care până recent se tratau prin operație, cu bisturiul, acum se pot îndepărta prin tehnici minim invazive de endoscopie intervențională. Procedurile se realizează fără incizii externe: endoscopul (un tub subțire, prevăzut cu cameră video minusculă și instrumente chirurgicale mici) se introduce prin anus.

Astăzi chirurgia se folosește mai rar, când procedurile endoscopice nu pot fi aplicate.

Tehnicile de endoscopie intervențională utilizate pentru rezecția polipilor sunt:

polipectomia endoscopică;
rezecția mucozală endoscopică (EMR);
disecția submucoasă endoscopică (ESD).

Alegerea procedurii depinde de:

dimensiunea și numărul polipilor;
localizare;
aspectul endoscopic;
profunzimea leziunii;
riscul de malignitate.

În funcție de caracteristicile polipilor sau leziunilor, excizia endoscopică se poate face:

odată cu colonoscopia;
după colonoscopie și evaluarea mai amănunțită a cazului.

Avantajele pentru pacient ale metodelor de endoscopie intervențională:

intervenția este de regulă nedureroasă (se face sub anestezie sau sedare);
fără incizii externe (se evită operația);
recuperare rapidă;
disconfort redus;
procedura se face în ambulatoriu sau cu spitalizare foarte scurtă;
riscuri mai mici comparativ cu chirurgia clasică;
posibilitatea de examinare histopatologică precisă a țesutului îndepărtat;
o singură ședință pentru diagnostic și tratament (dacă se realizează odată cu colonoscopia).

Polipectomia endoscopică – procedură minim invazivă

Polipectomia endoscopică este procedura utilizată cel mai frecvent.

Se folosește pentru:

polipi de dimensiuni mici și medii;
polipi pediculați;
leziuni superficiale fără semne de invazie profundă.

Rezecția mucozală endoscopică (EMR) – tehnică minim invazivă avansată

Rezecția mucozală endoscopică (EMR – endoscopic mucosal resection), numită și mucosectomie endoscopică, este o tehnică avansată de îndepărtare a unor polipi mai mari sau a leziunilor superficiale extinse din mucoasa intestinului. Rezecția se face cu ajutorul unor anse de polipectomie (un fel de lasouri cu care se prind polipii) conectate la un electrocauter.

EMR este indicată pentru:

polipi plați;
leziuni superficiale extinse;
formațiuni cu risc crescut, dar fără invazie profundă.

Disecția submucoasă endoscopică (ESD) – tehnică minim invazivă avansată

Disecția submucoasă endoscopică (ESD – endoscopic submucosal dissection) este o procedură avansată de îndepărtare într-o singură piesă a polipilor sau altor leziuni de dimensiuni mai mari, localizați în mucoasa digestivă și în stratul submucos.

ESD are avantaje suplimentare față de celelalte proceduri endoscopice, deoarece permite:

rezecția completă a leziunii într-o singură piesă;
analiza histopatologică precisă a întregii piese, inclusiv a marginilor de rezecție;
reducerea riscului de recidivă locală.

Disecția submucoasă endoscopică este o procedură complexă, care se face numai de medici supraspecializați și cu experiență în endoscopie intervențională avansată.

Când este necesară chirurgia

Deși majoritatea polipilor pot fi îndepărtați endoscopic, uneori poate fi nevoie de o intervenție chirurgicală.

Operația se recomandă când:

polipul este foarte mare;
există suspiciune de invazie profundă;
analiza histopatologică indică un cancer invaziv;
leziunea nu poate fi îndepărtată complet endoscopic.

Tratamentul chirurgical se realizează prin tehnici minim invazive – operație laparoscopică sau robotică – sau prin abord clasic (mai rar).

Stabilirea planului terapeutic și alegerea tehnicilor se fac individual, în funcție de caracteristicile polipilor sau leziunii și de starea generală a pacientului.

Pregătirea pacientului pentru procedură

Pregătirea corectă a pacientului este esențială pentru succesul endoscopiei intervenționale.

La Băneasa Hospital se parcurg de obicei următorii pași:

Discuția cu medicul. Pacientului i se comunică ce presupune procedura, la ce să se aștepte, care sunt beneficiile și posibilele riscuri. Medicul îi explică toate detaliile, îi răspunde la întrebări și îl sfătuiește cu privire la orice îngrijorare sau temere.
Ajustarea alimentației și aportului de lichide. În funcție de tipul intervenției endoscopice și de starea sa de sănătate, pacientul va primi o listă de recomandări. Aceste recomandări personalizate trebuie respectate cu strictețe. În continuare oferim câteva informații cu scop orientativ.
Medicația. În anumite cazuri medicul poate recomanda suspendarea administrării și/sau ajustarea dozajului unor medicamente.
Consultații specifice. De obicei este nevoie de un consult preanestezic și de controlul tensiunii arteriale. Poate fi necesară și verificarea funcțiilor renale, hepatice, respiratorii etc., astfel încât intervenția să se desfășoare în condiții optime de siguranță.
Recomandări pentru pregătirea externării și recuperării. Este bine ca la externare pacientul să fie însoțit acasă de cineva apropiat, deoarece efectele anesteziei pot dura 24 de ore sau mai mult. Înainte de externare echipa medicală îi va explica pacientului ce măsuri de recuperare să aplice acasă.

De obicei nu se consumă alimente cu 6-8 ore înainte de procedură. Se pot bea doar băuturi nealcoolice și neacidulate limpezi (apă, ceai) și orice aport de lichid trebuie oprit cu 2-4 ore înainte de intervenție. Fumatul, alcoolul, cafeaua, băuturile carbogazoase, alimentele grase, picante sau cu conținut mare de fibre nu sunt permise timp de 12 ore înainte de procedură.

Cât durează o intervenție endoscopică pentru polipi colorectali

Procedura durează între 30 și 120 de minute, în funcție de complexitate.
La durata intervenției se adaugă 30-60 minute pentru pregătire, sedare sau anestezie și alte acțiuni, după caz.
După intervenție pacientul este monitorizat și poate fi externat în câteva ore sau a doua zi, în funcție de recomandarea echipei medicale.

Important:

În ziua intervenției și în următoarele 24 de ore pacientul nu trebuie să conducă autovehicule sau să manevreze utilaje, deoarece efectul sedării sau anesteziei persistă.

Recuperarea după îndepărtarea polipilor de colon și rect

Recuperarea după îndepărtarea endoscopică a polipilor colorectali este de regulă mai rapidă și mai ușoară decât după chirurgia clasică.

Deoarece procedurile sunt minim invazive, pacientul își poate relua activitățile uzuale după câteva zile.

Durata recuperării depinde de:

dimensiunea și numărul polipilor;
tipul procedurii;
localizarea leziunilor;
existența altor afecțiuni;
starea generală a pacientului;
respectarea recomandărilor medicale.

Simptome normale după intervenție

După îndepărtarea endoscopică a polipilor pot apărea:

balonare;
crampe abdominale ușoare;
disconfort abdominal;
eliminarea unei mici cantități de sânge la defecare.

Aceste manifestări sunt de obicei ușoare și dispar în scurt timp.

Semnale de alarmă după intervenție

Complicațiile după îndepărtarea endoscopică a polipilor sunt rare, dar este important să anunți imediat medicul sau să apelezi la un serviciu de urgență dacă ai:

sângerare la defecare (mai mult decât câteva picături sau urme de sânge în scaun);
scaun negru și lucios (melenă);
dureri abdominale intense, care nu trec cu tratamentul prescris la externare;
febră sau frisoane;
amețeală sau leșin;
balonare severă însoțită de durere abdominală persistentă;
stare generală alterată (senzație de slăbiciune, paloare, transpirație);
alte simptome deranjante sau suspecte.

Orice astfel de modificare trebuie evaluată medical cât mai repede pentru identificarea precoce a eventualelor complicații și aplicarea imediată a tratamentului corespunzător.

Recomandări generale pentru recuperarea acasă

Medicul poate recomanda:

repaus relativ și mișcare ușoară pentru o perioadă scurtă;
evitarea efortului fizic intens;
adaptarea temporară a consumului de alimente și băuturi;
adăugarea sau eliminarea temporară a unor medicamente, în funcție de situație.

Monitorizarea după recuperare

După îndepărtarea polipilor de obicei se recomandă investigații periodice.

Medicul stabilește un plan de monitorizare individual, în funcție de:

tipul polipului excizat;
numărul și dimensiunea leziunilor;
rezultatul histopatologic;
riscul de recidivă;
antecedentele personale și familiale.

Respectarea planului de monitorizare recomandat este importantă pentru depistarea precoce a eventualelor leziuni noi sau recurente.

Ce avantaje ai la Băneasa Hospital

Gestionarea polipilor de colon și rect presupune experiență, precizie și o abordare integrată, mai ales în cazurile complexe sau cu risc crescut de transformare malignă.

La Băneasa Hospital pacienții au un parcurs complet de diagnostic și tratament în cadrul Centrului de competență digestivă, care le oferă beneficii importante.

Endoscopie intervențională avansată

Investigația și tratamentul sunt realizate prin tehnici de endoscopie intervențională care favorizează:

identificarea precisă a polipilor;
îndepărtarea minim invazivă a leziunilor;
evitarea chirurgiei clasice (în majoritatea cazurilor);
recuperarea mai rapidă, cu o spitalizare mai scurtă comparativ cu chirurgia clasică.

Evaluarea multidisciplinară a fiecărui caz

Cazurile sunt evaluate integrat, prin colaborarea dintre:

medici gastroenterologi;
specialiști în endoscopie intervențională;
medici specializați în chirurgie colorectală și proctologie.

Prin această abordare multidisciplinară fiecare pacient este evaluat și tratat conform celor mai bune practici dovedite științific.

Experiență în cazuri complexe

Echipa medicală are experiență în diagnosticarea și tratarea leziunilor colorectale complexe, inclusiv polipi de dimensiuni mari sau cu risc crescut. Specialiștii de la Băneasa Hospital au efectuat sute de proceduri de endoscopie intervențională, operații robotice, laparoscopice sau deschise.

Intervențiile endoscopice sunt realizate sub coordonarea Dr. Vasile Șandru, membru ESGE (European Society of Gastrointestinal Endoscopy) și ASGE (American Society of Gastrointestinal Endoscopy).

Programează-ți o consultație pentru evaluarea polipilor de colon și rect

Polipii colorectali nu trebuie ignorați. Evaluarea corectă stabilește dacă este suficientă monitorizarea sau dacă este necesară îndepărtarea lor prin endoscopie intervențională.

Poți veni pentru:

diagnostic inițial în caz de suspiciune;
a doua opinie medicală;
interpretarea unei colonoscopii deja efectuate;
tratamentul personalizat al polipilor identificați.

Medicii de la Băneasa Hospital reușesc în multe cazuri să scoată polipii colorectali în același timp cu colonoscopia, printr-o procedură endoscopică. Intervenția se face cu anestezie sau sedare, fără incizii externe și cu recuperare rapidă. Poți pleca acasă după câteva ore sau a doua zi.